1. N-am telefonul. 2. N-am ID-ul de mess. dar 3. Ii stiu numele. Si 3′. am numarul de tel + ID-ul de mess al unei colegi de grupa de-ale ei. Deci ce fac? Logic, vorbesc cu persoana terta: [7.43] buna! esti aici? / [8.15] sunt. oarecum / [8.17] ai cumva ID-ul colegei tale… [za oan] / [8.18] da.

Si atat. Nu, nu a fost deconectata. Nu, nici eu nu am fost. Dar poate vroiam doar sa fac conversatie. Atat.

Oricum, s-a rezolvat. Dupa 2 ore.

Vine noaptea cercetatorilor. Tobe, trambite, tot tacamul. Concurs de postere. Wow! Pai hai sa particip. Reusesc sa photoshopez ici – colo, imi trimit creatiitle, intru azi pe site si… ce vad? Niste.. chestii.  :) Mai multe nu zic. Enjoy!  http://www.rn09.pub.ro/index.php/concurs_postere

Daca va plac, puteti oricand sa votati. Daca nu, si rasul e o alternativa. It worked with me. ;)

De admirat sunt totuşi marii actori. Ăia care miros a mentă de la o poştă, cei care defrişează păduri în căutare de frunze de tăiat. Dar care, atunci când îi întrebi sunt în stare să folosească cele mai târziu-introduse-în-limbă neologisme. Îţi fac şi un Gantt pe ziua respectivă şi îţi bagă acolo cuvinte mari ca “documentare” sau “analiză”, când, de fapt, vor să spună că au stat toata ziua când pe youtube, când la o pauză de cafea / ţigară.

Mă duc şi eu să fac o analiză mai amanunţită a automatului de cafea. Să văd dacă merge cu ceai. :)

Una împărăteasă, alta regină. Una a Bizanţului, alta a României. Aproape 1400 de ani diferenţă între ele. Nu, nu s-au cunsocut. Asta clar. Şi totuşi, parcă ceva se leagă.

Despre coroana reginei Maria se ştie că a fost realizată la Paris de Casa de bijuterii „Lucien Falize”, după schiţele pictorului Costin Petrescu (sursa de inspiraţie a fost coroana purtată de doamna Despina – Miliţa, soţia lui Neagoe Basarab, voievodul Ţării Româneşti între anii 1512-1521, aşa cum apare ea zugrăvită în tabloul votiv al Bisericii episcopale de la Curtea de Argeş). Comanda şi proiectul coroanei, precum şi aurul românesc din care a fost executată, au fost trimise la Paris la data de 5 august 1921 printr-un ofiţer (colonelul Drossu) de la Palatul Regal. Conform comenzii, coroana trebuia lucrată în stil bizantin din aur cu monturi din pietre semipreţioase.

Ce înseamnă acesti stil bizantin? După Antichitatea păgână în care frumuseţea era idealizată şi în care numai un trup bine clădit era considerat a fi pe placul zeilor, iată că o nouă mentalitate a fost adusă de creştinism. Trupul a început să fie privit ca fiind pieritor, deci neimportant, iar dimensiunea sufletească a căpătat rapid o însemnătate neimaiîntâlnită până atunci. Hainele au început să fie croite astfel încât să acopere o cât mai mare parte din corp. Iar pentru că ochii erau consideraţi a fi oglinda sufletului, trebuia ca aceştia să fie singurii care să iasă în evidenţă. Şi atunci, atenţia trebuia abătută de la zona obrazului, a gâtului etc. Bărbaţii au început să îşi lase barba să crească (acesta poate fi şi unul din motivele pentru care călugării zilelor noastre sunt nelipsiţi de barbă), iar femeile au început să poarte marame (păstrate mult în tradiţia portului nostru popular). Pentru subţierea figurii şi în loc de maramă, împărăteasa Theodora a ales să poarte acele şiraguri de perle şi mărgele cu care peste secole o vedem şi pe Regina Maria.

Ştim că Regina Maria a fost o mare iubitoare a tradiţiilor româneşti şi a portului popular. Multe fotografii o înfăţişează în costume de port tradiţional românesc. Iar acestea păstrează elemente decorative bizantine. Aşadar.. iată legătura şi motivul asemănării celor două coroane. Mai multe, alta dată. :)

Am luat azi Bucuresştiul la pas, aşa cum făceam şi în liceu.  De data asta fără un 7 seri în mână, că nu am găsit în timp util unul. Şi cum cel mai uşor e să te duci unde ştii că orice ar fi, tot ai ceva de făcut, m-am îndreptat uşor-uşor către Muzeul Naţional de Artă al României. Unde momentan sunt 5 expoziţii temporare, dintre care numai 4 pe site. Am văzut fotografie a la Magritte şi haute couture de la Yves Saint Laurent. Amândouă sunt de excepţie şi merită văzute.

Dar ceea ce m-a încântat cu adevărat a fost o expoziţie de costume, aceea a cincea.  S-a dorit  surprinderea eleganţei bucureştenilor din 1850 până prin 1950 şi s-a reuşit. Cu adevărat excepţional a fost că am avut norocul să o găsesc acolo pe doamna colecţionar Adina Nanu, cea ale cărei costume erau expuse. Am aflat de la dânsa atâtea lucruri, câte probabil aş fi aflat după ce citeam trei cărţi. :)

De exemplu, de faptul că atunci când existau rochii pe crinolină a trebuit inventat un nou tip de fotoliu (unul cu braţele mai în spate), pentru ca doamnele să se poată aşeza. Sau că acele rochii cu turnură (cu perniţă) au apărut după Comuna din Paris, şi asta pentru că doamnele au devenit mai active şi mai implicate în societate. Mai târziu, în 1900, s-a renunţat la perniţe, dar a apărut corsetul. Idealul de frumuseţe însemna ca diametrul mijlocului femeii să nu depăşească diametrul gulerului barbatului. Asta ducea, evident, la multe leşinuri,  iar dragele de doamne purtau după ele – prevăzătoare – sticluţe cu săruri.

Prin 1910, manifestaţiile stradale au dus la scoaterea corsetului din vestimentaţie. Acum, pentru a se diferenţia de slugi, cucoanele au început să poarte pălării cât mai mari.

Primul Război Mondial a adus adoptarea unor elemente de uniforma în vestimentaţia feminină: branderburguri la rochii şi panaş la pălărie. După 1918, rochiile au început să se scurteze. Femeile au început să se tundă scurt, au început să se gândească la a avea o carieră (emanciparea a fost uşurată şi de progresele medicinei), iar rochiile au început să devină simple şi accesibile. Tot acum apar şi pantofii cu baretă (altfel, la Charleston, pantofii ar fi sărit din picioare :) ).

Ca să nu-şi piardă supremaţia în lumea modei, la Paris s-a dezvoltat curentul Art Decoratif (Art Deco), care a adus la loc de cinste broderia. Rochiile deveneau rafinate din nou.

În 1929, în timpul crizei, multe femei au fost date în şomaj. Nemţii spuneau că ele ar fi trebuit să se ocupe numai de cei 3K -  Kindern, Kuche şi Kirche (Copii, Bucătărie şi Biserică). Atunci nu s-au lăsat dominate, ci au revenit ajutându-se de vechea lor armă – seducţia. Şi asta pe un fond al noului curent al rochiilor cu spate gol şi al tangoului.

Ş.a.m.d. :) Mâine povestesc despre costumele noastre populare.