Idei amestecate.

Sau introspecţie în epoci trecute.  :)

Am luat azi Bucuresştiul la pas, aşa cum făceam şi în liceu.  De data asta fără un 7 seri în mână, că nu am găsit în timp util unul. Şi cum cel mai uşor e să te duci unde ştii că orice ar fi, tot ai ceva de făcut, m-am îndreptat uşor-uşor către Muzeul Naţional de Artă al României. Unde momentan sunt 5 expoziţii temporare, dintre care numai 4 pe site. Am văzut fotografie a la Magritte şi haute couture de la Yves Saint Laurent. Amândouă sunt de excepţie şi merită văzute.

Dar ceea ce m-a încântat cu adevărat a fost o expoziţie de costume, aceea a cincea.  S-a dorit  surprinderea eleganţei bucureştenilor din 1850 până prin 1950 şi s-a reuşit. Cu adevărat excepţional a fost că am avut norocul să o găsesc acolo pe doamna colecţionar Adina Nanu, cea ale cărei costume erau expuse. Am aflat de la dânsa atâtea lucruri, câte probabil aş fi aflat după ce citeam trei cărţi. :)

De exemplu, de faptul că atunci când existau rochii pe crinolină a trebuit inventat un nou tip de fotoliu (unul cu braţele mai în spate), pentru ca doamnele să se poată aşeza. Sau că acele rochii cu turnură (cu perniţă) au apărut după Comuna din Paris, şi asta pentru că doamnele au devenit mai active şi mai implicate în societate. Mai târziu, în 1900, s-a renunţat la perniţe, dar a apărut corsetul. Idealul de frumuseţe însemna ca diametrul mijlocului femeii să nu depăşească diametrul gulerului barbatului. Asta ducea, evident, la multe leşinuri,  iar dragele de doamne purtau după ele – prevăzătoare – sticluţe cu săruri.

Prin 1910, manifestaţiile stradale au dus la scoaterea corsetului din vestimentaţie. Acum, pentru a se diferenţia de slugi, cucoanele au început să poarte pălării cât mai mari.

Primul Război Mondial a adus adoptarea unor elemente de uniforma în vestimentaţia feminină: branderburguri la rochii şi panaş la pălărie. După 1918, rochiile au început să se scurteze. Femeile au început să se tundă scurt, au început să se gândească la a avea o carieră (emanciparea a fost uşurată şi de progresele medicinei), iar rochiile au început să devină simple şi accesibile. Tot acum apar şi pantofii cu baretă (altfel, la Charleston, pantofii ar fi sărit din picioare :) ).

Ca să nu-şi piardă supremaţia în lumea modei, la Paris s-a dezvoltat curentul Art Decoratif (Art Deco), care a adus la loc de cinste broderia. Rochiile deveneau rafinate din nou.

În 1929, în timpul crizei, multe femei au fost date în şomaj. Nemţii spuneau că ele ar fi trebuit să se ocupe numai de cei 3K -  Kindern, Kuche şi Kirche (Copii, Bucătărie şi Biserică). Atunci nu s-au lăsat dominate, ci au revenit ajutându-se de vechea lor armă – seducţia. Şi asta pe un fond al noului curent al rochiilor cu spate gol şi al tangoului.

Ş.a.m.d. :) Mâine povestesc despre costumele noastre populare.